Blestemată…

Blestemată fie-mi privirea ce-ți sfințește trupul muritorȘi mă poartă într-un cortegiu în care îngerii mă plâng,Căci am murit înainte să mă nasc al minții dictator,Iar tot ce pot iubi fără sa asupresc e chipul tău nătâng. Blestemat fie-mi sufletul ce în Iad își naște căințaSfâșiat între demoni ca pradă în fiecare noapte,Când tot ce simte… Citește în continuare Blestemată…

M-a ales

Sunt zile-n care-mi iubesc tragediaDe-a ma fi nascut aproape de moarte;Sunt zile-n care-mi serbez nebuniaSi-alerg dupa fericire, dar e prea departe. In intuneric imi sculptez constiintaCa pe-o prima si ultima forma de arta;Ma sabotez si-mi daruiesc suferintaCe sufletul prin infinituri mi-l poarta. Sunt Eul crescut in linistea noptiiHranita cu singuratatea din mormantSi-astept o viata in… Citește în continuare M-a ales

Mantuirea

Dansez in mijlocul umbrei mortii,Apoi ma odihnesc inainte de a nu mai fi;Durerea strapunge trupul meu obosit,Iar Iadul incearca mintea-mi a asupri. In timp ce sus ma asteapta dreptiiEu bantui precum vantul lumile de jos;Am inima prea fragila pentru a mai iubiCu-n prezent blestemat, cu-n trecut dureros. Pietre imi zidesc sufletul intr-un munte,Se ridica armonios… Citește în continuare Mantuirea

“Copacii mor in picioare”

De ce sa daram un trecut fara numeCe zace martor ocular faptelor mele?Eu nu te-am chemat sa mi te supuiSi nici sa ma privesti cu ura de dupa zabrele. De ce sa ma ancorez intr-un prezent fara viataCand ma ascund de mine pe urmele mortii?Sunt cea care stie ca mult nu dureaza,Traiesti cat ai pregati… Citește în continuare “Copacii mor in picioare”

Cantecul trecerii in nefiinta

Un suflet indecis iti macina trupulCand zeii esueaza sa ne faca fericiti;Suntem copiii timpului ce s-au nascutDoar pentru ca au fost mortii fagaduiti. Din anii ce s-au asternut precum zapadaM-am savarsit ca sa nu iti fiu supusa;Nimic din cate-mi poti tu daruiNu va schimba faptul ca am fost rapusa. Sa ma lasi mostenire Soarelui si… Citește în continuare Cantecul trecerii in nefiinta

Domesticirea infinitului

Inec hotarata secunda in gandireSi urmaresc cum ia nastere fiinta;Ne-am daruit unul altuia eternitateaFara sa cerem zeilor ingaduinta. Trebuia sa stim cu ce ne-alegemCand am renuntat la viata trecatoare;Suntem artisti ce-au ales umilUn tron intr-o legenda nemuritoare. Am furat din timp milenii,Am pradat tinuturi fara numeSi ne-am scaldat in ape primordialeFara sa cerem un sfarsit… Citește în continuare Domesticirea infinitului